Anexă · reper cronologic
Cronologia poveștii
Moment după moment, de la primele vase de lut până în zilele noastre. Fiecare intrare trimite la capitolul în care se povestește pe îndelete.
123 de momente afișate
-
c. 14.000 î.Hr.
Primele vase de lut
Pe insulele japoneze se ard vase împodobite cu urme de frânghie. Datarea lor a fost împinsă de măsurătorile radiocarbon spre 16.000 de ani în urmă.
Capitolul 1 → -
c. 3900 î.Hr.
Satul Sannai-Maruyama
În nordul insulei Honshū există un așezământ întins, cu case semiîngropate, pivnițe și urme de castani îngrijiți — dovada unei vieți așezate, fără agricultură de câmp.
Capitolul 1 → -
c. 2500 î.Hr.
Câți oameni trăiau atunci
Estimările făcute pe oseminte urcă de la aproximativ 21.900 de locuitori în Jōmon incipient la 262.500 în Jōmon mijlociu. Spre sfârșitul epocii, populația scade la aproape jumătate.
Capitolul 1 → -
sec. III î.Hr. – III d.Hr.
Ogoarele de la Toro și satele întărite
Satul de la Toro avea peste cincizeci de ogoare de orez pe șapte hectare, cu canale de irigație și zăgazuri. La Yoshinogari, șanțul exterior măsura un kilometru lungime, 6,5 metri adâncime și 3 metri lățime.
Capitolul 1 → -
sec. X–III î.Hr.
Orezul ud ajunge în Kyūshū
Planta venită din China, prin Coreea, aduce cu ea diguri, calendar de muncă și ierarhie. Manualele dau convențional anul 300 î.Hr.; datările noi urcă începutul epocii Yayoi în secolele X–VIII î.Hr.
Capitolul 1 → -
57 d.Hr.
Sigiliul de aur al regelui din Na
Curtea chineză a dinastiei Han dăruiește un sigiliu de aur unei căpetenii din arhipelag. Obiectul este scos din pământ în 1784, pe insulița Shikanoshima, lângă Kyūshū.
Capitolul 1 → -
c. 189
Himiko urcă pe tronul din Yamatai
După decenii de războaie între căpetenii, o femeie-șamană este pusă în fruntea regatului Yamatai. Guvernarea o face fratele ei; ea vorbește cu duhurile.
Capitolul 2 → -
239–247
Solii lui Himiko la curtea Wei
Daruri, titluri și o sută de oglinzi de bronz. Cronicile chineze descriu astfel, pentru prima dată din afară, o societate japoneză.
Capitolul 2 → -
c. 250
Începe epoca movilelor
Pe câmpiile din Kansai apar movile funerare în formă de gaură de cheie. Cea mai mare, atribuită împăratului Nintoku, măsoară 486 de metri și nu a fost niciodată deschisă.
Capitolul 1 → -
c. 250–300
Cinci oglinzi cu dată
În morminte din Ōsaka, Shimane, Gunma, Hyōgo și Yamaguchi s-au găsit cinci oglinzi de bronz cu ani din dinastia Wei — două datate 239, trei datate 240. Este posibil ca unele să fie dintre cele o sută trimise lui Himiko.
Capitolul 2 → -
413–502
„Cinci regi ai lui Wa”
Căpetenii din arhipelag trimit solii în China și cer titluri și sprijin militar împotriva Coreei. În 478, unul dintre ele trimite o scrisoare plină de mândrie despre cuceririle sale.
Capitolul 2 → -
471
Sabia de la Inariyama
Pe lama sabiei sunt încrustate cu aur 115 caractere, cu șapte generații de slujbă în fața „marelui rege Wakatakeru” și o dată citită ca 471. Oglinda de la Suda Hachiman are 48 de caractere și o dată din 443: cele mai vechi texte scrise păstrate din Japonia.
Capitolul 2 → -
538 / 552
Buddhismul trece marea
Regatul coreean Paekche trimite o statuie de Buddha și sutre. Nihon Shoki dă anul 552; manualele japoneze de astăzi preferă 538.
Capitolul 3 → -
587
Soga înfrâng clanul Mononobe
Lupta dintre partizanii și dușmanii noii religii se termină cu victoria clanului Soga. Buddhismul devine religia curții.
Capitolul 3 → -
592–593
Suiko și prințul Shōtoku
Suiko devine prima femeie care domnește ca împărăteasă; nepotul ei, Shōtoku, preia conducerea ca regent. Începe construcția unui stat cu legi scrise.
Capitolul 3 → -
604 și 607
Șaptesprezece articole și o scrisoare obraznică
Curtea promulgă un cod de conduită pentru funcționari și trimite în China o solie cu celebra formulare: „de la Fiul Cerului din locul unde răsare soarele către Fiul Cerului din locul unde apune soarele”.
Capitolul 3 → -
624
1.384 de slujitori ai altarului
În cele 46 de mănăstiri ridicate până atunci, registrele numără 815 preoți și 569 de călugărițe. O țară care abia învăța să scrie avea deja o rețea religioasă mai mare decât cancelaria ei.
Capitolul 3 → -
645
Lovitura de la curte și reforma Taika
Naka no Ōe și Nakatomi no Kamatari îl ucid pe Soga no Iruka în plină sală de audiențe. Urmează recensământ, impozite, împărțirea pământului și provincii conduse de la centru.
Capitolul 3 → -
663
Înfrângerea de la Baekgang
Flota japoneză este distrusă de forțele chineze Tang și coreene Silla. Japonia renunță pentru nouă secole la orice aventură militară pe continent.
Capitolul 3 → -
667
Zidul de piatră de pe Tsushima
După înfrângerea de la Baekgang, curtea ridică pe insula Tsushima, la poarta strâmtorii, un zid lung de 2.370 de metri și înalt de șase metri, ca să oprească o debarcare. Este prima fortificație de coastă a Japoniei.
Capitolul 3 → -
672
Războiul Jinshin
O luptă sângeroasă pentru succesiune se încheie cu victoria lui Temmu, care își întărește puterea și comandă scrierea cronicilor oficiale ale dinastiei.
Capitolul 3 → -
694 și 701
Prima capitală-grid și Codul Taihō
Fujiwara-kyō este construită după plan chinezesc, pe străzi perpendiculare. Codul Taihō, aplicat din 702, așază statul pe baze administrative care vor rezista secole.
Capitolul 3 → -
710
Capitala se mută la Nara
Heijō-kyō, construită după modelul orașului Chang'an, devine primul mare centru urban al Japoniei: o tablă de go de șapte kilometri, cu palate, temple și birouri.
Capitolul 4 → -
712 și 720
Kojiki și Nihon Shoki
Curtea pune în scris miturile întemeierii, ca argument de legitimitate: lumea născută din lancea cerească, zeița soare, primul împărat coborât din cer.
Capitolul 4 → -
735–737
Epidemia de variolă
O molimă venită din Kyūshū mătură Japonia: după socotelile făcute pe rapoartele fiscale, moare între un sfert și o treime din populația adultă. Curtea răspunde cu temple, rugăciuni și aur pentru un Buddha gigantic, iar în august 737 scutește de impozite întreaga țară — o măsură care, până atunci, se luase doar pe regiuni.
Capitolul 4 → -
752
Marele Buddha de la Tōdai-ji
La Nara este sfințită o statuie de bronz înaltă de aproape șaisprezece metri. Turnarea ei aproape golește vistieria statului, iar aurul pentru aurire vine din nordul îndepărtat.
Capitolul 4 → -
c. 759
Man'yōshū, antologia poeților
Ultima poezie databilă din cea mai veche antologie japoneză este din 759. Printre miile de versuri sunt și poeme scrise de soldați, țărani și femei fără nume ilustru — și poemele străjerilor de coastă, sakimori, trimiși din provinciile din est să păzească țărmurile din Kyūshū, departe de casă, ani de zile.
Capitolul 4 → -
c. 740–900
Ogoarele se întind cu o treime
În aceste două veacuri, suprafața cultivată cu orez crește de la 650.000 la 875.000 de hectare, iar populația țării trece de la cinci-șase milioane la șapte-opt. Munca silnică scade, în același timp, de la șaizeci la douăzeci de zile pe an.
Capitolul 5 → -
794
Capitala se mută la Heian-kyō
Împăratul Kanmu părăsește Nara, unde templele deveniseră prea puternice, și întemeiază un oraș care va rămâne capitală mai bine de o mie de ani: Kyōto.
Capitolul 5 → -
805–806
Două școli de buddhism
Saichō întemeiază Tendai pe muntele Hiei, iar Kūkai aduce Shingon și întemeiază mănăstirea de pe Kōyasan. Ambele schimbă religia, arta și politica curții.
Capitolul 5 → -
858
Primul regent din afara familiei imperiale
Fujiwara no Yoshifusa devine regent pentru un împărat copil. Începe regența Fujiwara: puterea se exercită prin căsătorii, nu prin sabie.
Capitolul 5 → -
905
Kokinshū, prima antologie imperială
Poezia japoneză este adunată la cererea împăratului, cu o prefată care apără limba autohtonă în fața chinezei de la curte.
Capitolul 5 → -
935–940
Revolta lui Taira no Masakado
În est, un războinic se proclamă „împărat nou” și stăpânește câteva provincii până când este învins. Semnalul este clar: provinciile au armate proprii.
Capitolul 5 → -
c. 1002
Cartea pernei
Sei Shōnagon notează, cu ironie și snobism, viața de la curte: liste, obiceiuri, indiscreții. Unul dintre cele mai vii documente despre o lume care nu mai există.
Capitolul 5 → -
c. 1008
Povestea lui Genji
Murasaki Shikibu scrie povestea prințului Genji: cincizeci și patru de capitole despre iubire, vină și trecere. Este considerat primul roman al lumii.
Capitolul 5 → -
1019 și 1053
Pirați în Kyūshū, paradis la Uji
O flotă de pirați jurcheni atacă insula Kyūshū. Treizeci și patru de ani mai târziu, Fujiwara no Yorimichi ridică la Uji Sala Phoenixului, unde Buddha Amida primește sufletele în paradisul său.
Capitolul 5 → -
1086
Împărați retrași, putere reală
Împăratul Shirakawa abdică, se face călugăr și guvernează din umbră: începe sistemul „domniei de la mănăstire”, folosit apoi de alți împărați retrași.
Capitolul 5 → -
1156
Șaptesprezece executați, șase sute de călăreți
După tulburările de la Hōgen, șaptesprezece dintre oamenii împăratului Sutoku sunt condamnați la moarte — o cifră care a șocat curtea mai mult decât bătălia, după trei veacuri și jumătate fără sânge. Palatul Shirakawa fusese luat cu asalt de vreo șase sute de călăreți.
Capitolul 6 → -
1156 și 1159
Tulburările Hōgen și Heiji
Două certuri de succesiune transformă Kyōto în câmp de luptă. Războinicii învață că pot decide cine stă pe tron, iar curtea învață să se teamă de ei.
Capitolul 6 → -
1180–1185
Războiul Genpei
Clanurile Taira și Minamoto luptă cinci ani pentru putere. Kiyomori moare de febră în 1181; în 1184 Yoshitsune coboară cu caii pe panta de la Ichi-no-Tani.
Capitolul 6 → -
25 aprilie 1185
Dan-no-ura
Într-o strâmtoare de mare, fluxul se schimbă și o trădare arată care corabie îl poartă pe împăratul copil. Taira sunt nimiciți; sabia imperială se pierde în valuri.
Capitolul 6 → -
1192
Yoritomo devine shōgun
Data a fost predată în școli aproape un secol. Astăzi istoricii văd shogunatul ca pe un proces întins între 1180 și 1192, cu momentul decisiv în 1185, când Yoritomo a primit dreptul de a numi guvernatori și administratori.
Capitolul 7 → -
1203
Familia Hōjō preia controlul
După moartea lui Yoritomo, soția sa și familia ei conduc din umbră, ca regenți. Shogunii rămân copii sau figuri decorative.
Capitolul 7 → -
1221
Războiul Jōkyū
Împăratul retras Go-Toba încearcă să răstoarne shogunatul. Pierde, iar trei împărați retrași sunt trimisi în exil: curtea nu va mai încerca niciodată singură o confruntare armată. Cronicile spun că vreo trei mii de moșii au trecut atunci la bakufu — o cifră pe care cercetătorii o socotesc umflată.
Capitolul 7 → -
1232
Codul războinicilor
Goseibai Shikimoku, cincizeci și unu de articole scrise pe înțeles, devine legea de bază a epocii samurailor. Nu vorbește despre onoare, ci despre moșteniri, datorii și pământ.
Capitolul 7 → -
1274 și 1281
Invaziile mongole
Kublai Han cere supunere, apoi trimite două flote uriașe. Ambele se sfârșesc în dezastru — în fața zidului de piatră de la Hakata și în furtunile care le împrăștie corăbiile. Numele de „vânt divin” dat acestor taifunuri este, în mare parte, o poreclă de mai târziu. Zidul, lung de douăzeci de kilometri, s-a ridicat pe tronsoane: un document din Ōsumi cerea fiecărui proprietar un stânjen de zid la fiecare chō de ogor.
Capitolul 7 → -
1333
Căderea Kamakurei
După decenii de criză și de războinici nemulțumiți că nu primesc pământ, shogunatul se prăbușește. Unul dintre generalii trimiși să apere regimul, Ashikaga Takauji, îl trădează.
Capitolul 7 → -
1336–1338
Un al doilea shogunat, la Muromachi
Restaurarea împăratului Go-Daigo eșuează. Takauji ocupă Kyōto în 1336 și își pune propriul împărat pe tron; în 1338 primește titlul de shōgun.
Capitolul 8 → -
1336–1392
Două curți, un singur tron
Timp de cincizeci și șase de ani există doi împărați rivali, la Kyōto și în Yoshino. Reunificarea vine în 1392, impusă de shōgunul Ashikaga Yoshimitsu.
Capitolul 8 → -
1397 și 1401
Pavilionul de Aur și comerțul cu Ming
Yoshimitsu construiește Kinkaku-ji și trimite solii în China, acceptând titlul de „rege al Japoniei” pentru avantaje comerciale. Zenul, teatrul nō și grădinile de piatră se dezvoltă în această lume.
Capitolul 8 → -
1428
Prima mare răscoală din Kyōto
Foametea și epidemia aduc în capitală răscoala țărănească care cere ștergerea datoriilor. Între 1428 și sfârșitul secolului se numără douăzeci și șase de răscoale mari, de cel puțin câteva sute de oameni.
Capitolul 8 → -
1441 și 1454
Asasinarea unui shōgun
În 1441, shōgunul Ashikaga Yoshinori este ucis de un vasal. În 1454, o dispută de familie declanșează tulburarea Kyōtoku — pentru unii istorici, adevăratul început al epocii războaielor.
Capitolul 8 → -
1467–1477
Războiul Ōnin
O ceartă de succesiune între două mari familii arde capitala unsprezece ani. La sfârșit, Kyōto este o rană, shogunatul o umbră, iar provinciile se guvernează singure.
Capitolul 9 → -
1482–1489
Pavilionul de Argint
În plin haos, shōgunul Yoshimasa se retrage la o vilă la poalele munților și acolo se naște estetica japoneză a simplității: ceai, ikebana, grădini uscate, versuri înlănțuite. În același oraș trăiau, la mijlocul veacului, vreo 370 de fabricanți de sake și 300–400 de cămătari-depozitari: o mână de oameni care țineau finanțele țării.
Capitolul 8 → -
1488 și 1493
Țărani și parveniți
În provincia Kaga, ligile țărănești ale sectei Ikkō preiau puterea și o țin un secol. În 1493, un obscur funcționar pe nume Hōjō Sōun pune mâna pe castelul Odawara: modelul noului stăpân local.
Capitolul 9 → -
1543
Portughezii debarcă la Tanegashima
O corabie chinezească, cu negustori portughezi la bord, este aruncată de furtună pe o insulă din sud. Localnicii cumpără două puști și, în mai puțin de un deceniu, Japonia le fabrică singură.
Capitolul 9 → -
1549
Francisc Xavier în Kagoshima
Misionarul iezuit începe predicarea în Kyūshū. Câțiva stăpâni locali se convertesc, alții îi persecută. Pentru o vreme, creștinismul pare că poate deveni o religie japoneză.
Capitolul 9 → -
1560
Okehazama
Într-o furtună de vară, Oda Nobunaga atacă prin surprindere o armată de câteva ori mai mare și îl ucide pe comandantul ei. Japonia află că vechile ierarhii nu mai garantează nimic.
Capitolul 10 → -
1568–1575
Nobunaga schimbă regulile
Intră în Kyōto (1568), arde mănăstirea de pe muntele Hiei (1571), îl alungă pe shōgun (1573) și, la Nagashino (1575), sparge cavaleria Takeda cu salve rotative de puști.
Capitolul 10 → -
21 iunie 1582
Honnō-ji
În zori, generalul Akechi Mitsuhide își întoarce armata împotriva stăpânului său. Nobunaga moare în templul cuprins de flăcări; trupul nu este găsit niciodată.
Capitolul 10 → -
1585–1590
Hideyoshi, de la țăran la regent
Fostul servitor care purta sandalele stăpânului devine regent în 1585. În 1588 poruncește vânătoarea de săbii, iar în 1590, după căderea Odawarei, Japonia este din nou unită.
Capitolul 11 → -
1592 și 1597
Invaziile Coreei
Hideyoshi trimite armate de peste o sută de mii de oameni pe continent. Ambele campanii eșuează; Coreea este devastată, iar mii de meșteri olari sunt aduși cu forța în Japonia.
Capitolul 11 → -
1593–1594
Optsprezece milioane de koku
Măsurătoarea națională a ogoarelor, începută în 1582 și adusă la zi prin 1593–1594, evaluează toată țara. Cifra nu este recolta, ci baza de calcul pentru dajdii, lefuri și cotele de oaste ale fiecărui stăpân.
Capitolul 11 → -
5 februarie 1597
Douăzeci și șase de crucificați
La Nagasaki, misionari și credincioși japonezi sunt uciși pentru credință. Este începutul unei politici de eliminare a creștinismului care va culmina în secolul următor.
Capitolul 11 → -
18 septembrie 1598
Moare Hideyoshi
Lasă în urmă un fiu de cinci ani și un consiliu de regenți. Cel mai puternic dintre ei, Tokugawa Ieyasu, va lua totul.
Capitolul 11 → -
21 octombrie 1600
Sekigahara
Într-o zi de ceață, o armată de est și una de vest se ciocnesc pe o câmpie de munte. Victoria se decide când un comandant aflat pe flanc își schimbă tabăra.
Capitolul 12 → -
1603
Shogunatul Tokugawa
Ieyasu devine shōgun și mută centrul puterii la Edo, un oraș de pescari care va deveni Tōkyō. Doi ani mai târziu abdică, dar păstrează puterea.
Capitolul 12 → -
1614–1615
Asediile castelului Ōsaka
Ultima rezistență a clanului Toyotomi este distrusă. Hideyori moare, iar Japonia intră într-o pace care va dura două sute cincizeci de ani.
Capitolul 12 → -
1635
Stăpânii stau cu rândul la Edo
Sistemul sankin kōtai obligă fiecare stăpân de domeniu să locuiască alternativ la Edo, lăsându-și familia acolo ca garanție. Drumurile, hanurile și orașele se umplu de cortegii.
Capitolul 12 → -
1637–1638
Rebeliunea de la Shimabara
Țărani înfometați și creștini persecutați se închid într-un castel ruinat din Kyūshū. Rezistă luni întregi; asediul se termină cu o masacrare, la care contribuie și tunurile corăbiilor olandeze.
Capitolul 12 → -
1633–1641
Ușile se închid — dar nu de tot
O serie de edicte limitează comerțul și călătoriile. Olandezii sunt mutați pe insula Dejima, în 1641. Chinezii, coreenii prin Tsushima, regatul Ryūkyū prin Satsuma și ainu prin Matsumae continuă însă să aibă legături cu Japonia.
Capitolul 12 → -
1657 și 1707
Foc în Edo, foc pe Fuji
Marele incendiu Meireki mistuie orașul; estimările morților variază de la câteva zeci de mii până la o sută de mii. Cincizeci de ani mai târziu, vulcanul Fuji erupe și acoperă câmpiile cu cenușă.
Capitolul 12 → -
1688–1704
Era Genroku
O perioadă de prosperitate și de explozie culturală: estampe, teatru kabuki, păpuși, romane de dragoste, poezie comică. Orașul devine un personaj.
Capitolul 12 → -
1689
Călătoria lui Bashō
Poetul Matsuo Bashō pornește, în primăvară, într-o călătorie pe jos prin nordul Japoniei, cu un toiag și un rucsac. Notele de drum devin Oku no Hosomichi, cartea care definește haiku-ul.
Capitolul 12 → -
1720 și 1730
Cărți olandeze și bursa de orez
Shōgunul Yoshimune ridică interdicția asupra cărților occidentale necreștine: începe rangaku, „învățătura olandeză”. La Dōjima, lângă Ōsaka, se organizează piața de contracte de orez, între primele de acest fel din lume.
Capitolul 12 → -
1721
Douăzeci și șase de milioane de oameni de rând
Primul recensământ național al Japoniei, făcut pe registrele de enoriași ale templelor, numără oamenii de rând — fără războinici. Pentru 1600, socotelile se întind între zece și optsprezece milioane de locuitori. În 1700, cinci până la șapte la sută dintre japonezi trăiau în orașe de peste o sută de mii de locuitori, față de două la sută în Europa.
Capitolul 12 → -
1780–1788
Foametea Tenmei
Ierni reci, recolte proaste, prețuri explodate: zeci de mii de oameni mor, iar răscoalele țărănești zguduie regimul. Reformele Kansei încearcă să salveze bugetul.
Capitolul 12 → -
1799
Reședințele stăpânilor la Edo
O descriere a orașului din acel an numără 265 de reședințe oficiale de domenii și 734 de case secundare și de vacanță. La ele se adaugă locuințele închiriate de războinicii care stăteau în capitală pentru serviciul prin rotație.
Capitolul 12 → -
1825
„Alungați corăbiile străine”
Shogunatul ordonă ca orice vas străin care se apropie de coastă să fie respins cu forța. Vestea înfrângerii Chinei în războiul opiumului arată însă cât de fragilă este această siguranță.
Capitolul 12 → -
8 iulie 1853
Patru corăbii negre la Uraga
Escadra comodorului Perry ancorează în golful Edo și refuză să plece până când guvernul nu primește scrisoarea președintelui american. Se întoarce în februarie 1854, cu nouă corăbii.
Capitolul 13 → -
1854 și 1858
Tratatele inegale
Tratatul de la Kanagawa deschide două porturi (31 martie 1854). În 1858, tratatul Harris aduce comerț liber, tarife fixate de străini și extrateritorialitate: o umilință care va hrăni revolta tinerilor samurai. Cursul stabilit atunci, prin care un dolar de argint se schimba la greutate în monede care valorau, în Japonia, trei sferturi de ryō de aur, a scos din țară jumătate de milion de ryō în șase luni.
Capitolul 13 → -
1863–1864
Tunurile străine la Kagoshima și Shimonoseki
După uciderea unui negustor britanic (1862), escadrele occidentale bombardează Kagoshima (1863) și Shimonoseki (1864). Satsuma și Chōshū înțeleg că vor învinge Occidentul doar învățând de la el.
Capitolul 13 → -
1865
Mătasea se scumpește cu nouăzeci și trei la sută
În primul an de comerț liber, prețul mătăsii brute la Kiryu, centrul țesutului de mătase, sare de la 94 la 267 de ryō piculul, iar la Suwa de la 80 la 200. Magistratul orașului se aștepta la revoltă și a poruncit negustorilor bogați să deschidă bucătării de supă pentru țesătorii rămași fără lucru.
Capitolul 13 → -
1866–1867
Alianța și predarea puterii
Satsuma și Chōshū se aliază (1866). La 9 noiembrie 1867, ultimul shōgun, Tokugawa Yoshinobu, restituie puterea împăratului, sperând să păstreze influența. Războiul va decide altfel.
Capitolul 13 → -
1868
Războiul Boshin și Restaurarea
Luptele de la Toba-Fushimi deschid războiul civil. Edo este predat în mai, împăratul Meiji — cincisprezece ani — se mută acolo și orașul se numește Tōkyō. Ultima rezistență, la Hakodate, ține până în 1869.
Capitolul 14 → -
1871–1873
Statul se construiește de la temelie
Domeniile sunt desființate și înlocuite cu prefecturi; o misiune de aproape cincizeci de demnitari călătorește un an și jumătate prin Statele Unite și Europa; apar primul tren (1872), școala obligatorie și, în 1873, armata de recruți.
Capitolul 14 → -
1872
Școala pentru toți
Legea școlară din 1872 așază patru ani de școală obligatorie, după model occidental, pornind de la ideea șanselor egale la învățătură. Statul nu pornește însă de la zero: mii de școli de cartier din epoca Edo lăsaseră în urmă dascăli, manuale și o țară care știa să citească.
Capitolul 14 → -
1876
Rentele samurailor, plătite în obligațiuni
Statul scape o dată pentru totdeauna de rentele ereditare ale războinicilor: 173 de milioane de yeni în obligațiuni, plus 730.000 de yeni în bani gheață. Pe hârtie, foștii războinici primesc un capital; în realitate, obligațiunile cu dobândă de șapte procente se vindeau, la sfârșitul lui 1880, cu 60,7 la sută din valoarea nominală. Rentele scăzuseră, între 1869 și 1871, de la 13 la 4,9 milioane de koku.
Capitolul 14 → -
1877
Rebeliunea Satsuma
Saigō Takamori, unul dintre oamenii care făcuseră restaurarea, se ridică împotriva statului pe care îl crease. Ultima lui luptă, pe dealul Shiroyama, în septembrie 1877, este înfrângerea definitivă a samurailor ca armată.
Capitolul 14 → -
1888
Legea comunelor: 76.000 de sate devin 12.000 de comune
Cea mai tăcută reformă a epocii Meiji nu desființează stări și nu promulgă constituții: mută pământurile obștilor, izlazurile și pădurile satului în contul unei unități administrative noi. Până la războiul cu Rusia, din cele 76.000 de cătune ale epocii Tokugawa mai rămân 12.000 de comune.
Capitolul 14 → -
1889–1890
Constituția și Dieta
Constituția Meiji, inspirată din modelul prusac, este promulgată la 11 februarie 1889: împăratul este suveran, parlamentul are puteri limitate. În 1890 se întrunește prima Dietă.
Capitolul 14 → -
1894–1905
Două războaie, o putere nouă
Japonia învinge China (1894–1895), apoi Rusia (1904–1905). La Tsushima, flota rusă este distrusă. Pentru Asia colonizată, victoria asupra unui imperiu european este un semnal electric.
Capitolul 14 → -
1900
Un regulament care hotărăște cine guvernează
Miniștrii armatei și ai marinei pot fi de acum numai ofițeri în activitate, iar serviciile îi numesc singure. De aici înainte, un general nemulțumit poate dărâma un cabinet fără să dea o lovitură de stat.
Capitolul 15 → -
1910
Anexarea Coreei
După decenii de presiuni, Japonia transformă Coreea în colonie. Este primul pas al unui imperiu care, patruzeci de ani mai târziu, se va autodistruge.
Capitolul 14 → -
1913
Peste opt din zece muncitori la filaturi erau femei
În filaturile de bumbac, proporția femeilor întrecea optzeci la sută — față de două treimi în Marea Britanie și mai puțin de jumătate în Statele Unite. Aproape jumătate dintre ele plecau fără aprobare în primele luni, iar numai una din zece rămânea trei ani.
Capitolul 15 → -
1914–1918
Japonia în Primul Război Mondial
Aliată cu Antanta, ocupă posesiunile germane din China și Pacific și prezintă Chinei, în 1915, cele douăzeci și una de cereri. Exporturile explodează.
Capitolul 15 → -
1918
Vara orezului
Revoltele pornite la Uozu, împotriva prețului orezului, cuprind peste o sută de orașe. Din vara aceea, Hara Takashi devine prim-ministru: primul șef de guvern care nu este nici aristocrat, nici general, ci om al partidelor.
Capitolul 15 → -
1 septembrie 1923
Cutremurul din Kantō
Un cutremur și incendiile care urmează ucid aproximativ o sută cinci mii de oameni în regiunea Tōkyō. Zvonurile false despre coreeni duce la masacre; în haos, armata și poliția își întăresc puterea.
Capitolul 15 → -
1925
Vot pentru bărbați, lege împotriva gândirii
În același an, bărbații peste douăzeci și cinci de ani primesc dreptul de vot — femeile nu —, iar legea siguranței publice pedepsește ideile considerate periculoase.
Capitolul 15 → -
18 septembrie 1931
Incidentul Mukden
Ofițeri ai armatei din Manciuria aranjează un sabotaj pe calea ferată și dau vina pe chinezi. Fără aprobarea guvernului de la Tōkyō, Japonia ocupă Manciuria.
Capitolul 15 → -
26 februarie 1936
Puciul ofițerilor tineri
Unsprezece sute de soldați ocupă centrul orașului Tōkyō și ucid miniștri. Puciul eșuează, dar frica de armată paralizează politica civilă pentru tot restul deceniului.
Capitolul 15 → -
7 iulie 1937
Podul Marco Polo
O încăierare lângă Beijing se transformă în război total cu China. În decembrie, Nanjingul cade, iar atrocitățile de acolo continuă luni întregi.
Capitolul 15 → -
27 septembrie 1940
Pactul tripartit
Japonia se alătură Germaniei și Italiei. Economia este pusă sub controlul statului; partidele sunt înlocuite cu o asociație unică de sprijinire a tronului.
Capitolul 15 → -
7–8 decembrie 1941
Pearl Harbor
Atacul surpriză asupra flotei americane din Hawaii deschide războiul în Pacific. În Japonia, data este 8 decembrie, ora locală.
Capitolul 15 → -
iunie 1942
Midway
Patru portavioane japoneze sunt scufundate într-o singură zi. Din acest moment, războiul din Pacific merge într-o singură direcție.
Capitolul 15 → -
martie–august 1945
Tōkyōul arde
Un bombardament incendiar distruge un sfert din oraș și ucide aproximativ o sută de mii de oameni. Urmează Iwo Jima și Okinawa, cu sute de mii de morți de ambele părți. Bilanțul raidurilor asupra a șaizeci și șase de orașe este de 241.000 de morți și 313.000 de răniți — aproape tot atâția morți cât cele două bombe atomice.
Capitolul 15 → -
6 și 9 august 1945
Hiroshima și Nagasaki
Două bombe atomice distrug două orașe; estimările morților până la sfârșitul anului merg de la nouăzeci de mii la o sută șaizeci și șase de mii la Hiroshima și de la șaizeci la optzeci de mii la Nagasaki. În aceeași zi de 9 august, Uniunea Sovietică declară război Japoniei.
Capitolul 15 → -
15 august / 2 septembrie 1945
Capitularea
Împăratul anunță la radio acceptarea capitulării; actul este semnat pe puntea vasului USS Missouri. Japonia este ocupată pentru prima dată în istoria ei.
Capitolul 16 → -
1946–1950
Pământul trece la cei care îl muncesc
Reforma agrară, începută în 1946, desființă arendarea și dă ogoarele celor care le lucrau. În anii foametei, țara se dezindustrializase parțial: 1,4 milioane de muncitori ieșiseră din statisticile industriei între 1940 și 1947, iar numărul celor din agricultură crescuse cu trei milioane.
Capitolul 16 → -
3 mai 1947
Constituția nouă
Promulgată la 3 noiembrie 1946 și intrată în vigoare la 3 mai 1947: împăratul devine simbol al statului, iar articolul 9 renunță la război ca drept suveran al națiunii.
Capitolul 16 → -
1951–1956
Ieșirea din ocupație
Tratatul de la San Francisco, semnat în 1951, intră în vigoare în 28 aprilie 1952. În 1956 Japonia este primită în Organizația Națiunilor Unite.
Capitolul 16 → -
1955–1970
Mâncarea scade în bugetul familiei
Coeficientul Engel — partea din bugetul unei familii de muncitori care se duce pe mâncare — coboară de la 44,5 la 32,4 la sută. În același interval, cheltuielile pentru electrocasnice se înmulțesc de 8,5 ori: mașina de spălat, frigiderul și televizorul devin visul casnic al epocii.
Capitolul 16 → -
1 octombrie 1964
Shinkansen și Jocurile Olimpice
Se deschide prima linie de tren de mare viteză, între Tōkyō și Ōsaka, iar luna respectivă aduce Jocurile Olimpice la Tōkyō. Țara se prezintă lumii ca putere tehnologică.
Capitolul 16 → -
1968–1973
A doua economie a lumii
În 1968 produsul național brut al Japoniei îl depășește pe cel al Germaniei de Vest: Japonia este, după Statele Unite, cea mai mare economie de piață. Expoziția mondială de la Ōsaka (1970) sărbătorește miracolul; criza petrolului din octombrie 1973 îi pune capăt.
Capitolul 16 → -
1972
Okinawa se întoarce acasă
La 15 mai, administrația americană a insulelor Okinawa încetează, după douăzeci și șapte de ani. În septembrie, Japonia normalizează relațiile cu China.
Capitolul 16 → -
7 ianuarie 1989
Moare împăratul Shōwa
Hirohito, împăratul care a domnit peste război și peste miracol, moare. Începe era Heisei. În același an, bursa atinge un maxim istoric: 29 decembrie 1989.
Capitolul 16 → -
1991–1992
Bula se sparge
Prețurile terenurilor încep să scadă, băncile se umplu de credite neperformante, iar economia intră într-o stagnare de două decenii. „Deceniul pierdut” devine, în fapt, două.
Capitolul 16 → -
17 ianuarie și 20 martie 1995
Kobe și sarinul
Cutremurul din Kobe ucide peste șase mii de oameni și arată slăbiciunile administrației. Două luni mai târziu, secta Aum Shinrikyō atacă metroul din Tōkyō cu gaz sarin.
Capitolul 16 → -
11 martie 2011
Cutremurul din Tōhoku
Un cutremur de magnitudine 9 și valul care îi urmează ucid aproximativ optsprezece mii cinci sute de oameni și provoacă accidentul nuclear de la Fukushima Daiichi. Toate centralele nucleare ale țării sunt oprite.
Capitolul 16 → -
1 mai 2019
Începe era Reiwa
Împăratul Akihito abdică la 30 aprilie, primul împărat care face acest lucru în două sute de ani. Fiul său, Naruhito, al o sută douăzeci și șaselea împărat, deschide era „frumuseții armoniei”.
Capitolul 16 → -
8 iulie 2022
Asasinarea lui Abe Shinzō
Fostul prim-ministru este împușcat în timpul unui discurs electoral la Nara. Ancheta scoate la iveală legăturile dintre politicieni și o organizație religioasă controversată.
Capitolul 16 → -
1 ianuarie 2024
Cutremurul din peninsula Noto
Un cutremur puternic lovește coasta de vest a insulei Honshū. Japonia rămâne ceea ce a fost dintotdeauna: o țară care se reface, cu o populație care îmbătrânește și scade.
Capitolul 16 → -
sfârșitul lui 2024
Trei milioane șapte sute de mii de rezidenți străini
La sfârșitul lui 2024, Japonia număra 3.768.977 de rezidenți străini, după o creștere de 10,5 la sută într-un singur an. Aproape un sfert dintre ei erau ucenici tehnici — schemele care se numesc, oficial, temporare.
Capitolul 16 →
Datele sunt cele acceptate în general în literatura de specialitate; acolo unde cercetătorii se contrazic (începutul epocii Yayoi, anul întemeierii shogunatului de la Kamakura, începutul epocii Sengoku, spargerea bulei economice), textul spune acest lucru în mod explicit. Vezi și pagina de surse.